Asa as vrea cateodata sa plec, sa fug de tot. Mi se pare ca sunt prea multe de facut, ca timpul preseaza prea tare, ma obliga, ma fugareste, ma sleieste. M'as sui intr'un tren, sa cobor la capat de linie, sa schimb locul si oamenii, sa vad si altceva, sa incerc altceva. Poate e mai bine acolo, poate o sa am alt spor sau chef, poate noul o sa ma revigoreze..sau poate nu.
Sau m'as sui in tren numai ca sa merg sa vizitez, sa vad un alt oras la sfarsit de saptamana, sa iau vreo 2-3-4 amici, sa plecam de nebuni, sa nu ne opreasca nimeni si nimic din a ne simti bine. De cativa ani tot zic c'as vrea sa fac asta, dar pana acum n'am avut ocazia. Sa rad de oamenii de pe strada, ei sa rada de rasul nostru, sa facem caterinca si sa fluiere dom' ofiter dupa noi, poate chiar sa si alerge. :))
Viata e monotona daca n'o folosesti spre binele tau. Umple'o cu bune, cu rele, nu conteaza. Din toate te alegi cu ceva: ori repeti experienta, ori uiti. Nu sta si astepta sa te caute ea pe tine si sa'ti intinda totul pe tava. Vino'i in ajutor, cultiva'te ca sa stii ce sa faci, experimenteaza, ca sa ai ce'ti aminti, glumeste, ca sa ai de ce rade.
Sincer, nu stiu de ce zic astea, dar asa e. Sa fie vremea asta urata de vina, sa fie starea mea de iritare totala, sa fie cheful de scandal si aproape incapacitatea de'a suporta vreun bagaret in seama, n'as putea sa raspund...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu