Gata plimbarea. Inapoi la Moldavia. Ardealul a ramas undeva mai in vest, dar si in amintirile si pozele mele.
Am promis acum o saptamana ca va prezint un scurt rezumat al excursiei care tocmai s'a incheiat. Asa ca...sa purcedem la drum. Luati o harta si urmati'ma. :) O sa urc cate o poza de pe unde am umblat, ca sa nu ramana locul respectiv doar un punct pe harta; si'ar pierde tot farmecul. Pana la urma, Romanica e mumoasa.
Deci...
Plecarea a fost d'aci, din "muncipiul" Barlad, targusor infiintat pe malul raului cu acelasi nume, undeva prin Moldavia. Excursionul a fost in familie, aka eu, fratelo si ai mei parinti.
Inceputul prevestea zile urate sau necazuri: ploua cand am plecat si se tot anunta ploaie, franele au facut figuri si de 3 ori ne'am oprit la iesirea din oras...In fine, inceputul ne'a dat emotii.Dar s'a rezolvat si am ajuns la Onesti. Aci n'am poza, dar doar pentru o noapte n'avea rost. Am dus'o boiereste pana sa ne bagam la somn. Matusa a avut grija sa ne fie bine, iar unchiul i'a tinut de urat tatalui si fratelui.
A 2a zi...
Aci am ajuns, la poalele lui, ale Fagarasului, in orasul Fagaras. Asta se intampla luni, cam pe la 14.Tot vreme rea. 4 zile din 5, cate am stat aci, a fost urat afara, a plouat, a fost frig. Eram satula de stat in casa, sau, daca ieseam, de blugi si adidasi. Totusi, am cam umblat prin oras, chit ca e mic. Nu era cine stie ce de vizitat: cetatea Fagarasului, Oltul, am mai dat pe la un Penny si un Plus, prin centru, pe la mormantul eroilor.
Asta e o mostra din cetate, cred ca cea mai cuprinzatoare.
Cam putini vizitatori, dar nu a fost problema; am putut sa ne invartim si sa ne manifestam nestingheriti. Imi place sa rad de si cu fratemio, asa ca am profitat ca e gol si...
In fine, s'au dus martea, miercurea...Joi a iesit soarele si atat ne'a trebuit.
Direct Balea Lac...
Pana la lac, am dat de cascada, prezenta in partea stanga. Datorita firisorului aluia de apa s'a format valea aia si a fost posibila cosntruirea Transfagarasanului. Si bineinteles, cu ajutorul armatei si a detinutior. Pentru acea sosea s'au pierdut cine stie cate vieti si au muncit cine stie cati oameni, taind in stanca cu un amarat de tarnacop. Dar a meritat efortul.
Si asta a iesit:
Si mai e mult pana sus...si sus priveliste. Abia ninsese, zapada acoperea culmile muntilor, in vale se vedea soseaua serpuind, masini urcand si coborand, turisti minunandu'se de frumusetile naturii si ale omului.
No, asta'i lacul si zapada...si niste soare..
Cativa mai antrenati (nu stiu in ce consta antrenamentul lor) au facut baie in apa inghetata. Ne'am mai invartit, am mai vorbit cu proprietarii de cabane si tarabe de pe acolo, cica venise ursul cu cateva zile inainte si sparsese o magazie cu afumatura si carnati. Povesti de ardeleni sau poate, cine stie, povesti adevarate...
Si am plecat..si'am coborat...si'am ajuns prin Sambata de Sus, la o manastire, pentru cateva ore.
Frumos aci, simplu, curat, aranjat, liniste, fara prea multa agitatie si umplutura fara rost.In fine, ca la majoritatea manastirilor. ... Si dupa o zi de umblat aiurea, unchiul ne'a asteptat cu masa intinsa, urmata de un somn de voie. Pana dupa'amiaza, cand am luat'o iar la picior prin Fagaras. De struti nu va mai zic, ca ma intind. :D
No, sambata dimineata am plecat din Fagaras, directia Brasov.
Aci am tras printre turisti si mirese, in Piata Sfatului. Am cascat gura vreo ora, doua...
Frumoasa piata, musuroi de oameni si porumbei, magazine de firma, terase si banci. Am mai dat o tura pe la poalele Tampei, fara sa urcam, si am plecat iar. Vorba ceea, calatorului ii sade bine cu drumul.
Pe drum, ne'am uitat la un ceas si am vazut ca ajungem prea devreme acasa. Nu vizitasem salina de la Tg.Ocna pana acu. Era aproape in drumul nostru, timp mai aveam, ne'am indreptat intr'acolo.
Am avut noroc ca inca se putea intra in salina, avand in vedere ca am ajuns pe la 17. Ne'am luat bilete, am urcat in autocarul ce ducea in salina (3,1 km avea traseul, la 136 m in pamant). Jos, frig, 12-13 grade. Dar a meritat asteptarea si frigul.O ora am ratacit pe'acolo, si nu stiu cand a trecut timpul.
Stiu doar ca sambata, la ora 20:30 eram in holul apartamentului, sfarsind o excursie faina tare.Daca vremea ar fi tinut cu noi, v'as fi povestit mai multe, dar asa...ma limitez la asta (si asa cred ca am o ora de cand ma joc cu poze si cuvinte).
Eu ma opresc aci, sper ca v'am incantat ochiul si ca v'am trezit curiozitatea si setea de duca si poate voi o sa fiti urmatorii care'mi calcati pe urme. :)
No, salve!
Am promis acum o saptamana ca va prezint un scurt rezumat al excursiei care tocmai s'a incheiat. Asa ca...sa purcedem la drum. Luati o harta si urmati'ma. :) O sa urc cate o poza de pe unde am umblat, ca sa nu ramana locul respectiv doar un punct pe harta; si'ar pierde tot farmecul. Pana la urma, Romanica e mumoasa.
Deci...
Plecarea a fost d'aci, din "muncipiul" Barlad, targusor infiintat pe malul raului cu acelasi nume, undeva prin Moldavia. Excursionul a fost in familie, aka eu, fratelo si ai mei parinti. Inceputul prevestea zile urate sau necazuri: ploua cand am plecat si se tot anunta ploaie, franele au facut figuri si de 3 ori ne'am oprit la iesirea din oras...In fine, inceputul ne'a dat emotii.Dar s'a rezolvat si am ajuns la Onesti. Aci n'am poza, dar doar pentru o noapte n'avea rost. Am dus'o boiereste pana sa ne bagam la somn. Matusa a avut grija sa ne fie bine, iar unchiul i'a tinut de urat tatalui si fratelui.
A 2a zi...
Aci am ajuns, la poalele lui, ale Fagarasului, in orasul Fagaras. Asta se intampla luni, cam pe la 14.Tot vreme rea. 4 zile din 5, cate am stat aci, a fost urat afara, a plouat, a fost frig. Eram satula de stat in casa, sau, daca ieseam, de blugi si adidasi. Totusi, am cam umblat prin oras, chit ca e mic. Nu era cine stie ce de vizitat: cetatea Fagarasului, Oltul, am mai dat pe la un Penny si un Plus, prin centru, pe la mormantul eroilor.Asta e o mostra din cetate, cred ca cea mai cuprinzatoare.
Cam putini vizitatori, dar nu a fost problema; am putut sa ne invartim si sa ne manifestam nestingheriti. Imi place sa rad de si cu fratemio, asa ca am profitat ca e gol si... In fine, s'au dus martea, miercurea...Joi a iesit soarele si atat ne'a trebuit.
Direct Balea Lac...
Pana la lac, am dat de cascada, prezenta in partea stanga. Datorita firisorului aluia de apa s'a format valea aia si a fost posibila cosntruirea Transfagarasanului. Si bineinteles, cu ajutorul armatei si a detinutior. Pentru acea sosea s'au pierdut cine stie cate vieti si au muncit cine stie cati oameni, taind in stanca cu un amarat de tarnacop. Dar a meritat efortul.Si asta a iesit:
Si mai e mult pana sus...si sus priveliste. Abia ninsese, zapada acoperea culmile muntilor, in vale se vedea soseaua serpuind, masini urcand si coborand, turisti minunandu'se de frumusetile naturii si ale omului.No, asta'i lacul si zapada...si niste soare..
Cativa mai antrenati (nu stiu in ce consta antrenamentul lor) au facut baie in apa inghetata. Ne'am mai invartit, am mai vorbit cu proprietarii de cabane si tarabe de pe acolo, cica venise ursul cu cateva zile inainte si sparsese o magazie cu afumatura si carnati. Povesti de ardeleni sau poate, cine stie, povesti adevarate...Si am plecat..si'am coborat...si'am ajuns prin Sambata de Sus, la o manastire, pentru cateva ore.
Frumos aci, simplu, curat, aranjat, liniste, fara prea multa agitatie si umplutura fara rost.In fine, ca la majoritatea manastirilor. ... Si dupa o zi de umblat aiurea, unchiul ne'a asteptat cu masa intinsa, urmata de un somn de voie. Pana dupa'amiaza, cand am luat'o iar la picior prin Fagaras. De struti nu va mai zic, ca ma intind. :DNo, sambata dimineata am plecat din Fagaras, directia Brasov.
Aci am tras printre turisti si mirese, in Piata Sfatului. Am cascat gura vreo ora, doua...Frumoasa piata, musuroi de oameni si porumbei, magazine de firma, terase si banci. Am mai dat o tura pe la poalele Tampei, fara sa urcam, si am plecat iar. Vorba ceea, calatorului ii sade bine cu drumul.
Pe drum, ne'am uitat la un ceas si am vazut ca ajungem prea devreme acasa. Nu vizitasem salina de la Tg.Ocna pana acu. Era aproape in drumul nostru, timp mai aveam, ne'am indreptat intr'acolo.
Am avut noroc ca inca se putea intra in salina, avand in vedere ca am ajuns pe la 17. Ne'am luat bilete, am urcat in autocarul ce ducea in salina (3,1 km avea traseul, la 136 m in pamant). Jos, frig, 12-13 grade. Dar a meritat asteptarea si frigul.O ora am ratacit pe'acolo, si nu stiu cand a trecut timpul.Stiu doar ca sambata, la ora 20:30 eram in holul apartamentului, sfarsind o excursie faina tare.Daca vremea ar fi tinut cu noi, v'as fi povestit mai multe, dar asa...ma limitez la asta (si asa cred ca am o ora de cand ma joc cu poze si cuvinte).
Eu ma opresc aci, sper ca v'am incantat ochiul si ca v'am trezit curiozitatea si setea de duca si poate voi o sa fiti urmatorii care'mi calcati pe urme. :)
No, salve!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu