Treburi de student

  • 26 septembrie 2010
  • Bueeeei, nebunie de culori la Iasi!!! De miercuri noapte pana joi, nu stiu cand exact!! Dar a fost... Cine a vrut sa fie'n frunte a ajuns pe la miezul noptii. Aia mai codasi au ajuns si pe la 7. Dar it doesn't matter, au avut intaietate, oarecum...
    Acum sa'ti prezint evenimentul asta atat de important, care se desfasoara in fiecare sfarsit de septembrie. Se numeste... Cazare!!!! Uuuuu!!! 
    Totul se desfasoara cum nu'ti imaginezi: vrei loc bun, o camera faina, stai de la 1-2 noaptea la coada pana la 7:30, sa ai de unde alege cand ajungi la colegii cu hartogaraia. Apoi mai stai la coada sa intri in camin, pentru ca, desigur, trebuie sa ocupi loc bun si'n camera. Deja cazarea este egala cu lupta pentru supravietuire...Si cate nu se fac, ca sa fie totul in ordine...
    Deoarece m'am decis sa nu mai comentez sau sa prezint diverse actiuni care au legatura cu partea de administratie si conducere a tarisoarei noastre, am sa tratez putin subiectul cazarilor.
    Acum nu stiu cum e la alte universitati, dar la noi, la feaa, e groaznic. Lipsa de organizare isi spune cuvantul: vin niste kinderi d'astia, de'o seama cu noi, pe care nu'i baga nimeni in seama, sa'mi faca mie ordine...si se asteapta sa fie ascultati si respectati. Si fiindca putini sunt cei care'i asculta, imagine that...
    Totul arata cam asa: se aduna studentii la rand de pe la 1-2 noaptea, se intocmeste listuta pentru a fi siguri ca este respectata ordinea. Si se asteapta pana la 7:30, cand incep cazarile. Atunci vin colegii si impart hartii de completat. Le completezi si astepti sa'ti vina randul sa fii verificat si sa alegi camera. Acu e smecheria. Daca ai o pila, 2, opresti camera pentru cine vrei, daca nu, unde mai ramane un loc si pentru tine. Daca tu, ca dobitocul, ai venit la miezul noptii sa prinzi rand bun, deci camera pe care o vrei, dar camera e rezervata de dinainte, apii iti vine sa cari pumni si dumnezei alora de'au facut invartelile astea. 
    Am avut prilejul sa intru in contact cu astfel de situatii, insa soarta n'a fost de partea mea. Citand un membru care se credea ceva mai sus-pus, cica "nu fac parte din clanul care trebuie".... Ma bucur de aceasta afirmatie, in conditiile in care nu toti membrii au cu ce se lauda (nici macar statutul de membru nu li se cuvine).
    In fine, asa ma bucur ca e ultimul an, si asa ma rog sa termin odata cu orasul asta si cu toate mizeriile lui... :)
    Sper ca de la anul sa te salut de undeva din vest.. :D

    Salve!

    0 comentarii:

    Trimiteți un comentariu