Se afișează postările cu eticheta Pareri de weekend. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pareri de weekend. Afișați toate postările

da/nu

2
  • 21 octombrie 2011
  • Tot la rubricuta de weekend, ca in zilele astea doua care vin n'o sa am prea mult timp de postat..

    Din setea mea pentru cunoastere, care recent isi cam face de cap, fusei la facultate (scoala doctorala) luni. Dl Pohoata a adus, in paranteza, vorba despre un fenomen social mai sensibilos. As tinde sa fiu de acord cu acest fenomen, dar numai intr'o oarecare masura. Se facea ca vorbea despre eugenism. Prezentarea pe scurt a acestei "igiene sociale" suna destul de ok, daca era abordata simplu si la modul practic. Nuantele insa vad ca fac tratarea problemei putin diferit. Referitor strict la "imbunatatirea societatii", e de acceptat. Sa vedem de ce.

    Prezentarea fenomenului suna cam asa: pana in '87, in Suedia femeile insarcinate erau inregistrate si puse sa completeze, alaturi de "inculpat", un chestionar. Analizand raspunsurile celor doi, specialistii hotarau daca viitorii parinti sunt capabil, financiar si psihic, sa creasca un copil. Daca nu, sarcina era intrerupta. Tratand la rece subiectul, respect pentru hotarare! Adica, daca nu esti in stare sa'l cresti conditii cat de cat decente, de ce sa'l faci? Exemplul Romaniei: in cativa ani, numarul copiilor romani va fi intrecut de cel al rromilor. Dintre rromi, mai mult de jumatate sunt analfabeti. Concluzia: o sa ajungem o tara de rromi analfabeti. Suedia nu voia asa ceva, si ii si cred. O tara cu un astfel de grad de dezvoltare nu'si permite sa fie trasa in jos de 2 care se'mbata cand iese tulburelul si fac copii. Sa fim seriosi. Revenind... Deci, de ce sa faci un copil cand nu esti in stare sa te hranesti/speli/ingrijesti pe tine? De ce sa fac un copil pe care apoi sa'l abandonez in spital? Ca sa'l ia o casa de copii, sa dau bani la stat, eu contribuabil, sa'l creasca in ultimul hal si la 18 ani sa'i dea drumul pe strada? Desigur, urmand ca respectivul sa'mi dea in cap cu ceva fiindca trebuie sa ma fure sa aiba cu ce trai...Deci, dupa ce ca am dat bani la stat sa'l creasca, mai vine sa ma ia si la bataie.. Tipical...

    Analizand eugenismul si mai departe...observam ca germanii, finantati de americani, trec si fac ce'au stiut ei sa faca mai bine. Hitler viseaza la rasa perfecta si'ncepe sa'si dea cu parerea cum se fac cei mai buni copii si ce indivizi ar trebui pastrati. Deja cadem in extrema cealalta. Astazi suntem ceva mai subtili, apelam la genetica. Eu zic sa apelam la cap si minte, ca d'aia le avem. Doua intrebari simple ar trebui sa determine viitorul viitorului copil: am casa unde sa'l cresc si bani sa'l cresc? Am mintea si maturitatea necesara sa educ un copil? Daaaa!! Poi sa'l facem. Daca nu, sterge'ti mucii de la nas si mai cresti vreo doi ani.

    Salve!

    Fiica ratacitoare

    2
  • 20 octombrie 2011
  • 'na seara!

    Ultima postare...26 ianuarie 2011. A trecut ceva timp. Chiar a trecut... a zburat, m'a purtat cu el, cand mai lin, cand lovindu'ma cu toata forta. Am ras, dar am si plans, m'am bucurat, dar m'am si intristat. Unii au venit, altii au plecat, amintiri au murit, altele au reinviat. Am realizat cateva chestii de importanta ridicata, dar si sacrificiile au fost pe masura. Trag linie, dupa cca. 7 (!) luni si vad ca... am intrat la doctorat, am loc de munca (la care o sa renunt in curand), ah, si ma mai ia cate'un dor de Xulescu, dor pe care'l omor in activitatile care abia ma lasa sa respir. Si e abia inceputul. Vreau sus (nu e nimic rau in a vrea cat mai sus), vreau sa ma depasesc, vreau sa profit de cele realizate si de ce'mi ofera viitorul, vreau sa am rezultate pe masura sacrificiilor facute. Si mai vreau sa revin la Irina, nu la ce'am fost vara asta...

    Am vise care vreau sa se'mplineasca, am aripi care abia ies si care sper sa ma poarte spre culmile tintite. Suna pompos, nu e decat dorinta unui muritor, care viseaza cu ochi deschisi.. Am cam auzit des in ultima vreme ca vreau cam multe, dar parerea mea e ca a avea un tel, un vis e ca a avea un ghid. Nu te lasi purtat de viata si intamplari cum  bate vantul, macar ai cat de cat o tinta spre care te'ndrepti. Cum ajungi acolo... iti adaptezi drumul la ce'ti rezerva intamplarea, dar directia e aceeasi, si capatul se afla in dreptul acelui X rosu marcat puternic in fata ochilor.
    Nu e imposibil, as vrea sa cred ca nici dificil. Vom vedea pe parcurs. Si'as vrea sa ma ocup si de blog...L'am lasat al nimanui, te'am lasat al nimanui. Sa afirm ca revin in forta...as minti. Doar revin.. 

    Salve!

    Oameni si oameni...

    3
  • 19 ianuarie 2011
  • Am o...ceva. O dorinta de mai bine si de mai sus. Care se prezinta cam asa:

    Exista oameni si oameni. Prieteni si prieteni.... Unii pentru un sfat, altii pentru o iesire, altii pentru un ajutor.. ah, si mai e prietenul/a (nu toti il.o au) pentru actiuni mai...relaxante, sa le zic asa. In fine, depinde in ce categorie ii incadrezi si pentru ce'i "folosesti". Asta o faci in functie de niste criterii. 

    Ce vreau sa zic e ca... in primul rand, trebuie sa te inconjori de oameni care te ridica. In orice fel. Un sfat bun, o sustinere, un zambet, o incurajare, o idee buna, un caracter deschis, o speranta si o licarire in ochi... 

    Nu vreau oameni tristi, neincrezatori, care sa ma tina pe loc, sau, mai grav, sa ma traga in jos... Vreau oameni destepti, care stiu ce vor, care viseaza si au teluri inalte, nu care se complac si'si plang de mila. Vreau oameni care fac ceva pentru a le fi bine, nu care asteapta de sus. Vreau oameni care sunt in stare sa se incurajeze singuri, nu sa astepte un umar pe care sa se smiorcaie si pe care sa'l umple de propriile probleme. Vreau oameni energici, nu care iau patul in spate toata ziua. Vreau oameni activi, care se trezesc dimineata cu planul gata facut pentru ziua respectiva, nu care vegeteaza in fata tv'ului/pc'ului. Vreau oameni care vor mai sus si mai bine, sa am modele in viata, nu plangaciosi pe care sa'i consolez. Vreau sa dau sfaturi, dar nu unui ratat, ci unui colaborator.

    Franta & Billboard Hot 100

    0
  • 22 decembrie 2010
  • N'am cum sa ratez asta.Mi'e imposibil! E de plans.. Eu, cel putin, asa vad. Stiu ca si o parte din cititori sunt de aceeasi parere.
    Prima treaba ar fi succesul lui Guta in Franta. Radeam la un moment dat cu niste rubedenii de succesul astuia punandu'l pe seama voturilor tiganilor alora de'au fost alungati de Sarkozy.. Stiu ca stii despre ce vorbesc. Daca nu, ai aci un link spre site'ul Apropo: nicolae guta, vedeta in Franta (stiu sa scriu corect :) ).
    A 2a chestiune ar fi locul ocupat de stereo love a nush caror pseudovedete de pe plaiurile mioritice in topul top din Americi, Billboard'ul. stereo love a ajuns in billboard hot 100 Chiar pe locul 19? Oare eu nu stiu sa apreciez muzica..buna? Adica, daca eu nu ascult david dj sau inna sau alti copchii d'astia care castiga premii peste premii pe'afara si ascult ceva mai pe gustul meu, inseamna ca is paralela cu muzica buna? Daca nu merg in club sa dansez ca nebuna pe freedom si prefer sa merg intr'un pub cu de toate, nush ce e aia muzica? As putea ruga un wannabe d'asta sa ma invete. Ar fi o idee...

    Ah, si astia cu bugetul mamii lor...Cica maresc iar salariile, parca cu 15%, ca ar avea cu ce, dar (si e mare "dar'ul" asta), or sa creasca iar preturile... Avea Eminescu o poezica, pentru tarisoara asta scumpa, un vers lasandu'mi loc de interpretari: "La trecutu'ti mare, mare viitor!" Eu vad un viitor de tot rahatul. Ca o paranteza, aveam un raport al nush carei institutii, "Recalificarea Romaniei" parca ii zicea, si in raport era prezentata istoria economico-culturala-sociala a tarii, ca un motiv al decaderii in care ne scaldam, plus niste solutii pentru a iesi din mocirla asta. Deci, de ce sa acuzam conducerea cand proprii calai estem noi? :D

    Salve!

    PS: Nush ce se intampla cu fontul meu.. :|

    Zboara, puiule, zboara!

  • 26 noiembrie 2010
  •      Trezeste'ma, e weekend! Azi urmeaza o parere.... Dar iar o sa bat campii, fiindca iar n'am citit nimic interesant. Am auzit ca se bat coreenii, ca vor sa reduca concediul post-natal la jumatate, ca nu stiu ce casa de copii din Franta o sa primeasca un lingou de aur, ca de la anul ne baga cip la buletin, ca...., ca....
         Am mai patit una, alta...si am ramas putin contrariata cum toate se intampla cand te astepti mai putin. Si tocmai pentru ca nu esti pregatit, nu stii ce sa faci sau sa zici pe moment...si'o dai in balta...Si faci alegeri gresite, si regreti mai tarziu. Pfff, cum ne complicam existenta..De asta avem constiinta si intelect? Studiile arata ca...  cercetatorii spun ca... 
         Tu, asta care a plecat de'acasa, cum ai reusit sa te rupi de parinti? Sau, mai bine spus, cum i'ai facut sa inteleaga ca e timpul sa pleci si ca nu mai esti puiul mamei? Cum s'au impacat cu faptul ca au ramas cuci in ditamai apartamentul si c'o sa auda ecou de'acu inainte in loc de cearta ta cu frate'to sau de muzica data la maxim? Sau cum o sa faci asta, daca n'ai facut'o deja...? Ia zi'mi....

    Hug me, kiss me!!

    4
  • 21 noiembrie 2010
  •         Pupa'ma!!! Strange'ma'n brate!! Am nevoie d'astea de la tine!! Ureaza'mi bun venit!! :D (chiar e pe bune, de data asta)... Same old me. Si ca sa vezi ca's intreaga si la capacitate maxima (cum de altfel imi si place sa fiu), iti zic ce'am facut o saptamana de n'am dat semn de viata. Poi, mai draga... cine sa faca dizertatie/sa produca bani, sa invete, sa iasa in oras, in club, sa faca vizite, sa gateasca, sa spele, sa faca curat, sa mearga la facultate, sa se plimbe, sa citeasca? A? Eu's aia... :D.
            Nu stiu cum e la altii, dar la mine e in felul urmator: am de facut/terminat ceva. Nu conteaza efortul, conteaza satisfactia de la urma. Sa vezi ca ai muncit si ca a iesit bine...e un sentiment de nepretuit. Iubesc sentimentul asta. Plus ca am ocupatie. Dupa cum poti vedea, nu's genul care sa leneveasca. Nici dimineata, cand ma trezesc, nu stau in pat. Neee...sus, cafea/3 in 1, plan pentru ziua in curs (daca nu a fost facut din ziua precedenta). Sa mai fac si ceva sport, fac rost de energie de am de dat si altora.. :D
            Da, si asta e parerea mea de weekend'ul asta... :)

    PS: Pentru ieseni, Canabis'ul nu mai e ce'a fost odata.. :| Total dezamagita... Cred ca, sa fi fost eu in locul dj'ului, faceam mai multa atmosfera p'acolo.. :-j Whatever, nu e de frecventat...

    ?

    0
  • 14 noiembrie 2010
  • Nu mai am pareri, idei, inspiratie...nimic sa'mi atraga atentia. In schimb, am 2 saptamani de nesomn, oboseala, minte risipita in 50 de directii, examene, lucrari...si niste amintiri. Pe cat de happy eram acum o sambata, pe atat de goala sunt acum...Vreau acasa, e atat de bine acasa...

    O intrebare...

    5
  • 8 noiembrie 2010
  • Stau si ma intreb daca e ok sa postez asta, desi tot weekend'ul am zis c'o s'o fac... E o povestioara, care se va incheia cu o intrebare. O sa fie ceva gen anonim... gen "am o prietena care.." pentru ca nu conteaza povestea'n sine, ci intrebarea finala...
    Si pretena asta, Mami, avea un preten, Puiu (iti dai seama ce "pretenie" era intre ei)... O sa redau totul sub forma dialogului:
    Mami: Vad ca te intelegi bine cu toate fostele tale. Le saluti, le intrebi de sanatate, le zambesti, le pupi... Eu nu fac asta cu fostii..
    Puiu: Poi de ce? De ce sa nu pastrezi legatura?
    M: Pentru ca suntem fosti, am ajuns fosti pentru ca am fost impreuna si ceva n'a mers bine, pentru ca unul din noi a gresit, nu ne'am despartit degeaba, unul a facut rau celuilalt...Si la ce sa pastrezi legatura cu cineva care te'a facut sa suferi? De ce sa vrei sa fii dragut in continuare cu respectiva persoana, cand asta iti produce durere?
    P: Poi nu e asa, ne'am despartit de comun acord...
    M: Cum sa te desparti de comun acord? Adica, eu sa tin la tine si tu la mine si sa ne despartim, asa, de comun acord? Ceva tre sa fi mers prost de s'a ajuns la despartire...
    P: Nu, nu intelegi..
    M: Inteleg, in conditiile in care "relatia" a fost cu durere in 14 din partea ambilor...Dar daca macar unul avea ceva pentru celalalt, nu poti spune ca e "happy ending"...

    Asta e the story. Intrebarea e: can we be friends, in conditiile astea? Ai putea sa pastrezi numarul de telefon sau ID'ul, fara a fi tentat/a sa'l/s'o cauti, sa'i ceri sa revina, sa fie totul fain si roz? Sa uiti de greseala si sa'l/s'o primesti inapoi? Ai putea sa'l/s'o privesti, fara sa'ti fie dor de voi? Sa'i vorbesti cuvinte simple cu aceleasi buze cu care odata l'ai/ai sarutat'o?
    Citisem undeva ca e bine sa'ti pastrezi fostii, in caz ca ai nevoie de vreun serviciu. Pe naiba, gasesti ajutor in orice alta parte, la ce sa apelezi la el/ea? S'o/sa'l revezi, sa ai motive sa visezi la cai verzi, sa'i interpretezi orice vorba sau gest nevinovat? Chit ca simti ca rupi bucatele din tine cu fiece incercare si reusita de a te departa de el/ea, keep going. 
    Si mai era replica aia, de la pagina "Iti recomand si...", care'mi place mie: "De ce sa te am numai jumatate, cand te pot avea intreaga?" Dar asta e pentru cazurile fericite...
    Deci, ce crezi? :)

    Duminica dimineata, in lipsa de alta ocupatie mai...incitanta :D...

    0
  • 31 octombrie 2010
  • Satula de somn, nefiind genul care leneveste in pat dupa ce se trezeste (decat daca e ceva care sa ma faca sa vreau asta), am dat drumul la un pc din camera si am luat la rand site'urile favs. Si intr'una dintre revistele online am gasit asta: http://www.eva.ro/dragoste/relatii/10-lucruri-la-care-el-se-gandeste-inainte-sa-insele-articol-33191.html. Mna... poate o sa te uiti crucis, poate o sa razi, poate o sa te intereseze... Eu le'am facut pe toate.. :)) :D Am inteles unele motive, altele raman cu semn de intrebare, dar, citand un amic, "Un barbat e programat pe 3 lucruri: sa manance, sa munceasca si sa'si foloseasca...capul". 
    Ma opresc aici, pentru ca ar insemna sa incep o expunere fara sfarsit, in care fiecare vine cu parerea proprie si ne intindem pana maine. Mai bine iti arunci tu ochii acolo si vezi cu ce impresie ramai. Si nu vreau sa aud ceva de genul "Ce prostii citeste si asta..." :D. Se numeste documentare si e buna pentru mine si pentru noi (eu si el) ...

    Salve!

    Ce ti'e si cu astea....

    4
  • 30 octombrie 2010
  • Ureaza'mi bun (re)venit! Coborand cu picioarele pe pamant (din nou), cica am timp iar de postat vreo 2-3 pareri... Motivul absentei: unknown. Sau mai bine zis, de evitat discutia. :D 
    Despre ce vorbim azi? Nu stiu... O sa bat campii, caci am o stare de bine de neimaginat. Sa fie vremea frumoasa de vina, sa fie eliberarea de griji, sa fie starea de lene si moleseala placuta.... As putea sa'ti expun programul de azi, dar nu cred ca te'ar interesa. As putea sa'ti zic de ce ma simt usurata, dar nu e treaba ta. :D Nesimtirea razbate din mine pana in cele mai indepartate zari.... In consecinta, nu raspund pentru urmarile faptelor si ale vorbelor mele de azi, de maine.... 
    Stau cu laptocu'n brate, simt nevoia sa explodez in cuvinte, but words don't come easy. :) Probabil nu le dau eu voie sa iasa asa cum ar vrea inima si partea aia a mintii care nu gandeste. :)) Cea mai formulare buna!! ;)) 
    Mda, fiindca nu vreau sa'mi storc creierii pentru a posta ceva care sa convina si ratiunii si dorintei de'a striga in gura mare ca ma simt extraordinar. o sa ma opresc aci. 
    Esentialul, totusi, este acesta: o sa revin cu parerile de weekend, o sa ma documentez ca sa le pot sustine... si multumesc donsoarei Oana, care mi'a atras atentia. :*

    Salve!

    Treburi de student

    0
  • 26 septembrie 2010
  • Bueeeei, nebunie de culori la Iasi!!! De miercuri noapte pana joi, nu stiu cand exact!! Dar a fost... Cine a vrut sa fie'n frunte a ajuns pe la miezul noptii. Aia mai codasi au ajuns si pe la 7. Dar it doesn't matter, au avut intaietate, oarecum...
    Acum sa'ti prezint evenimentul asta atat de important, care se desfasoara in fiecare sfarsit de septembrie. Se numeste... Cazare!!!! Uuuuu!!! 
    Totul se desfasoara cum nu'ti imaginezi: vrei loc bun, o camera faina, stai de la 1-2 noaptea la coada pana la 7:30, sa ai de unde alege cand ajungi la colegii cu hartogaraia. Apoi mai stai la coada sa intri in camin, pentru ca, desigur, trebuie sa ocupi loc bun si'n camera. Deja cazarea este egala cu lupta pentru supravietuire...Si cate nu se fac, ca sa fie totul in ordine...
    Deoarece m'am decis sa nu mai comentez sau sa prezint diverse actiuni care au legatura cu partea de administratie si conducere a tarisoarei noastre, am sa tratez putin subiectul cazarilor.
    Acum nu stiu cum e la alte universitati, dar la noi, la feaa, e groaznic. Lipsa de organizare isi spune cuvantul: vin niste kinderi d'astia, de'o seama cu noi, pe care nu'i baga nimeni in seama, sa'mi faca mie ordine...si se asteapta sa fie ascultati si respectati. Si fiindca putini sunt cei care'i asculta, imagine that...
    Totul arata cam asa: se aduna studentii la rand de pe la 1-2 noaptea, se intocmeste listuta pentru a fi siguri ca este respectata ordinea. Si se asteapta pana la 7:30, cand incep cazarile. Atunci vin colegii si impart hartii de completat. Le completezi si astepti sa'ti vina randul sa fii verificat si sa alegi camera. Acu e smecheria. Daca ai o pila, 2, opresti camera pentru cine vrei, daca nu, unde mai ramane un loc si pentru tine. Daca tu, ca dobitocul, ai venit la miezul noptii sa prinzi rand bun, deci camera pe care o vrei, dar camera e rezervata de dinainte, apii iti vine sa cari pumni si dumnezei alora de'au facut invartelile astea. 
    Am avut prilejul sa intru in contact cu astfel de situatii, insa soarta n'a fost de partea mea. Citand un membru care se credea ceva mai sus-pus, cica "nu fac parte din clanul care trebuie".... Ma bucur de aceasta afirmatie, in conditiile in care nu toti membrii au cu ce se lauda (nici macar statutul de membru nu li se cuvine).
    In fine, asa ma bucur ca e ultimul an, si asa ma rog sa termin odata cu orasul asta si cu toate mizeriile lui... :)
    Sper ca de la anul sa te salut de undeva din vest.. :D

    Salve!

    Fa ce vrei, si asa nu tii cont de ce spun

    0
  • 19 septembrie 2010
  • Asa as vrea cateodata sa plec, sa fug de tot. Mi se pare ca sunt prea multe de facut, ca timpul preseaza prea tare, ma obliga, ma fugareste, ma sleieste. M'as sui intr'un tren, sa cobor la capat de linie, sa schimb locul si oamenii, sa vad si altceva, sa incerc altceva. Poate e mai bine acolo, poate o sa am alt spor sau chef, poate noul o sa ma revigoreze..sau poate nu. 
    Sau m'as sui in tren numai ca sa merg sa vizitez, sa vad un alt oras la sfarsit de saptamana, sa iau vreo 2-3-4 amici, sa plecam de nebuni, sa nu ne opreasca nimeni si nimic din a ne simti bine. De cativa ani tot zic c'as vrea sa fac asta, dar pana acum n'am avut ocazia. Sa rad de oamenii de pe strada, ei sa rada de rasul nostru, sa facem caterinca si sa fluiere dom' ofiter dupa noi, poate chiar sa si alerge. :)) 
    Viata e monotona daca n'o folosesti spre binele tau. Umple'o cu bune, cu rele, nu conteaza. Din toate te alegi cu ceva: ori repeti experienta, ori uiti. Nu sta si astepta sa te caute ea pe tine si sa'ti intinda totul pe tava. Vino'i in ajutor, cultiva'te ca sa stii ce sa faci, experimenteaza, ca sa ai ce'ti aminti, glumeste, ca sa ai de ce rade. 
    Sincer, nu stiu de ce zic astea, dar asa e. Sa fie vremea asta urata de vina, sa fie starea mea de iritare totala, sa fie cheful de scandal si aproape incapacitatea de'a suporta vreun bagaret in seama, n'as putea sa raspund...

    Cum sa...vii cu o idee buna

    2
  • 17 septembrie 2010
  • No, in seara asta vreau sa salut si sa felicit Primaria sectorului 2 din Bucale. Domnu' primar a venit cu o idee pe care eu o consider mai mult decat buna, chiar cea mai buna din ultimul timp: telefericul ce va traversa o serie de lacuri din capitala (numarul de lacuri depinde de lungimea traseului).
    Proiect aparut cam la inceputul lui 2009, acum a reintrat in atentia autoritatilor, care vor sa obtina ceva fonduri de la UE pentru construirea telecabinei. Incadrat in domeniul “crearea, dezvoltarea si moderinzarea infrastructurii de turism in vederea valorificarii resurselor naturale si cresterea calitatii serviciilor turistice” al Planului Regional de Dezvoltare Bucuresti-Ilfov, telecabina va descongestiona traficul din Bucuresti si va putea fi folosita si de turisti (si asa Bucurestiul vrea statut de oras european). Totusi, apare o problema: unde vor parca masinile cei care vor folosi telecabina, in conditiile in care primarele Neculai Ontanu vrea sa transporte 3000oameni/ora? Primariile cauta solutii, doar au reusit sa rezolve si problema spatiilor unde vor fi construiti stalpii de sustinere si "statiile" pentru cetateni.
    Mai ramane sa se puna lumea de acord asupra traseului. Sunt 2 variante:
    - una lunga, incepe de la Lebada si se termina in Herastrau, trecand peste lacurile Pantelimon, Plumbuita, Dobroiesti, Fundeni, Tei si Floreasca. Daca va fi ales acesta, fiindca depaseste sectorul 2, trebuie cosnultati si primarele general, primarele de la sectorul 1 si primarele din Pantelimon
     - una mai scurta, incepe din Dobroiesti, trece peste lacurile Fundeni, Plumbuita, Tei si se opreste fix in buza lacului Floreasca
    Din partea mea, nu conteaza traseul, desi as prefera pe cel lung. Daca tot se inhama la asa ceva, apii sa faca ceva serios, tot primesc fonduri de la UE. Macar banii vor fi investiti in ceva ce merita.
    Astept asa ceva si la Iasi, ca la cat de des merg autobuzele si tramvaiele alea... si banuiesc ca si pretul biletului va fi mai mic, in conditiile in care in Bucale se asteapta sa fie transportati 3000 oameni/ora.

    Salve!