Oare ar trebui sa'mi structurez cumva blogul? Sau sa continui sa bat campii la nimereala si la gramada? Whatever...
A trecut o zi..Inca una in plus, inca una in minus. Vine seara, te bagi in pat. Somnul nu vine. Incep gandurile sa zboare, nebune zboara.N'ai cum sa le opresti, fug care incotro. Sari de la una la alta, de la o intamplare la alta, de la o intrebare la alta. Fara sa vrei, intrebari rasar in minte. Cauti raspunsuri, care iti convin sau nu. Daca azi ai facut ce'ai vrut, iti convin raspunsurile, daca nu, nu. Si'ti promiti ca data viitoare o sa faci altfel, ca sa obtii mai tarziu raspunsul pe care'l voiai.
...De parc'ar tine de tine ce'o sa faci maine si cum o s'o faci. Mereu apare ceva care'ti strica planurile. Incerci sa le schimbi, sa le adaptezi, iti calci pe inima, stii ca in seara asta o sa'ti dai raspunsuri neplacute. Cica alea's regrete. Dar de care? Pentru ce'ai facut sau pentru ce n'ai facut?
Imi place cum scrie Zaharia Stancu. Foloseste foarte mult enumerarea, substantivele, adjectivele. Cartile lui descriu atat de bine atmosfera, locul si oamenii. Parc'ar veni singure cuvintele, parc'ar sti singure sa se aleaga, sa cada in condeiul lui, numai sa le astearna pe hartie. Le citesti si fiecare cuvant adauga o noua stare, care o adanceste, ii da putere si o reliefeaza pe cea descrisa inainte. Traiesti alaturi de personaje, vezi malurile Dunarii si casele saracacioase ale primului razboi mondial. Esti acolo, te arde soarele cand taranii ies la secerat sau te biciuie mii de stropi de apa inghetata toamna, cand duci caii slabanogi la pascut.
Te trezesti dimineata, pus pe fapte mari. Ai curaj, pana dai de prima piedica. Esti increzator, piedica te intareste in hotararile luate, esti moale, te moi cu fiecare pietricica aparuta in cale. Oricum ar fi, mergi inainte. Ca'ti atingi scopul, partea a 2a, dar mergi mai departe. Bine ori rau, mergi...
Dar ma asteapta o cana de lapte cald si 2 biscuiti... si...
Salve!
A trecut o zi..Inca una in plus, inca una in minus. Vine seara, te bagi in pat. Somnul nu vine. Incep gandurile sa zboare, nebune zboara.N'ai cum sa le opresti, fug care incotro. Sari de la una la alta, de la o intamplare la alta, de la o intrebare la alta. Fara sa vrei, intrebari rasar in minte. Cauti raspunsuri, care iti convin sau nu. Daca azi ai facut ce'ai vrut, iti convin raspunsurile, daca nu, nu. Si'ti promiti ca data viitoare o sa faci altfel, ca sa obtii mai tarziu raspunsul pe care'l voiai.
...De parc'ar tine de tine ce'o sa faci maine si cum o s'o faci. Mereu apare ceva care'ti strica planurile. Incerci sa le schimbi, sa le adaptezi, iti calci pe inima, stii ca in seara asta o sa'ti dai raspunsuri neplacute. Cica alea's regrete. Dar de care? Pentru ce'ai facut sau pentru ce n'ai facut?
Imi place cum scrie Zaharia Stancu. Foloseste foarte mult enumerarea, substantivele, adjectivele. Cartile lui descriu atat de bine atmosfera, locul si oamenii. Parc'ar veni singure cuvintele, parc'ar sti singure sa se aleaga, sa cada in condeiul lui, numai sa le astearna pe hartie. Le citesti si fiecare cuvant adauga o noua stare, care o adanceste, ii da putere si o reliefeaza pe cea descrisa inainte. Traiesti alaturi de personaje, vezi malurile Dunarii si casele saracacioase ale primului razboi mondial. Esti acolo, te arde soarele cand taranii ies la secerat sau te biciuie mii de stropi de apa inghetata toamna, cand duci caii slabanogi la pascut.
Te trezesti dimineata, pus pe fapte mari. Ai curaj, pana dai de prima piedica. Esti increzator, piedica te intareste in hotararile luate, esti moale, te moi cu fiecare pietricica aparuta in cale. Oricum ar fi, mergi inainte. Ca'ti atingi scopul, partea a 2a, dar mergi mai departe. Bine ori rau, mergi...
Dar ma asteapta o cana de lapte cald si 2 biscuiti... si...
Salve!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu